Lume de zăpadă

Câteodată încă-ți scriu      

Poeme aduse de ninsoare,

Prin vadul nopții e târziu,

Prin gândul lumii sunt uitare.

Fără să vreau încă mai sper

Să se întâmple o minune,

Dar fulgii reci căzuți din cer

Nu știu ce basme îmi vor spune.

Imperceptibil tot tresar

La orice foșnet ce se-aude,

Pendulul ticăie bizar

Și timpul nu mă mai include.

Plutesc printr-un ocean de fulgi

Spre două umbre ce se-arată,

Dar parcă și de-aici m-alungi

Într-un non-sens fără durată.

Te iau de mână și te mint,

Zăbrelele încep să cadă

Și totuși lumea de argint

E doar o lume de zăpadă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet