Ție

Ție n-am putut să-ți scriu poeme,

Erai mai mult un cântec foarte dens,

Să te așez în versuri n-avea sens

Și te-am cântat cu sufletul, o vreme.

Ai fost vioara mea imaginară,

Dar să te pun în strofe n-am putut,

Încă îmi ești lumina din trecut,

Deși ne îndreptăm tăcuți spre seară.

Mi-aș fi dorit să te oprești din mers

Și-mbrățișați să fim ca o magie,

Dar pe pământ nu s-a-ntâmplat să fie,

Va fi poate-ntr-un vis sau într-un vers.

Mai lasă-ne să fim, fără să știi,

O imposibilă și fără rost pereche,

Într-un tango târziu, de modă veche,

Dansat pe malul unei poezii.

Angelica Ioanovici din volumul „Cu tine”

Editura Sfântul Ierarh Nicolae