Până la noi

                                            

Până la noi e-aproape seară,

O simt, o văd și o mângâi,

Iar vălul despicat de ceară

Încă mai speră să rămâi.

Până la noi e-aproape-un hău

Rămas după o ambuscadă,

Doar eu pășesc prin gândul tău

Ca printr-o șoaptă de zăpadă.

Până la noi e prea târziu,

Sunt trase draperii bizare,

Mă vei privi, dar n-am să fiu,

Iar ochii mei vor fi uitare.

N-ai să-nțelegi poemul stins

În care timpul dezertor,

Iubiri peste plecări a nins,

Până la noi e numai dor.

Angelica Ioanovici din volumul Cu tine

Editura Sfântul Ierarh Nicolae