Păpușa din vitrină

                                                              

Păpușa din vitrină, fără riduri,

Îngână o poveste fermecată

Și-mbrățișarea lumii dezlegată

Pășește aiuristic peste ziduri.            

Păpușa din vitrina ce se stinge

Are un zâmbet trist în colțul gurii,

A șters demult incandescența urii,

E iarnă, e târziu și parcă ninge.

Este un sens ce nu mai are loc

În gândurile care s-au topit

Și îmi imaginez că m-ai iubit,

Iar seara se transformă într-un joc.

Pe strada ce-a intrat în amorțire,

Doar așteptarea zornăie ușor                    

Desprinsă din neșansele de dor.

Păpușa din vitrină, cu iubire.

Angelica Ioanovici