Stres

Dor de tine

S-au așternut pe dimineți
Năframe în culori albastre,
Aleargă trist, doi cai răzleți,
Ghicind de dor, plecării noastre.

Prin lungul șir de așteptări,
Cu lacrimi reci și cristaline,
Pășesc nepuse întrebări,
Au amuțit, de dor de tine.

Nici un mesaj, nici un răspuns
Ce ar putea să mai aline,
Nesomnu-atât de bine ascuns,
Șoptind încet, de dor de tine.

Încă o zi, din zori senină,
Zâmbește cald, peste destine,
Doar timpul parcă își termină,
Povestea-dor, în dor de tine.

din volumul Grajduri albastre

Doar calul

În amintiri, nu cred că sunt criterii
Și lacrimile, poate nu contează,
Revin tăcute, la începutul verii,
Doar calul, fără sens, îngenunchează.

Speranțele se șterg și se destramă,
Orice nădejde se abandonează,
Visările s-au transformat în dramă,
Doar calul, peste zori, îngenunchează.

La marginea tăcerilor depline,
Lupta cu timpul parcă încetează
Iar în pustiul zilei fără tine,
Doar calul, în poem, îngenunchează.

Din volumul Grajduri albastre

Caleașca de vise

Caleașca dimineții noastre
A adormit într-o baladă,
Între secundele albastre,
Închisă parcă-n acoladă.

Se-ntinde tristă așteptarea
Peste visările din pietre
Și în galopul ei, uitarea
S-a poticnit între căpestre.

La începutul lunii mai
E o poemă ce previne,
C-un nechezat incert de cai,
Caleașca viselor cu tine.

din volumul Grajduri albastre

Ana

Sunt Ana dintr-un cântec vechi,
Bărbații mă cântau în cor.
Bărbații toți, aveau perechi,
Dar mie îmi doineau de dor.

Sunt Ana, cu alt nume pentru unii,
Nu s-a-ntâmplat să fiu nevastă
Deși puteam s-aprind tăciunii,
Rămân în cântec o năpastă.

Sunt Ana, te-am lăsat să mergi acasă
Chiar dacă știu că într-o bună zi,
Voi stinge lampa de pe masă
Și-oricât te-aștept, tu nu vei mai veni.

din volumul Grajduri albastre

Așteptarea

Nu cred că așteptarea are sens
Și totuși mi-o așez în păr, aiurea,
În întunericul neșansei, foarte dens,
A-ncremenit, peste noi doi, pădurea.

Nu cred că vreodată ai să mai vii,
Iar pentru tine, nu însemn ceva,
Urăsc aceste clipe cenușii,
Ce parcă odihnesc în mintea mea.

S-au destrămat în noi singurătăți
Și veșnic este vorba de plecare,
Desperecheate, triste jumătăți,
Uitate pe un colț de așteptare.

Mari posibilități nu mai există
Și așteptarea va muri treptat,
Un gând răzleț, pustiu, încă insistă
Cu visul lui de murg înaripat.

din volumul Grajduri albastre

Dietă

Roză

Libertate

Şi scoate-mi zăbala din gură,
Să pot să mai urlu puţin,
Să fac de speranţă o cură,
Să ies din păduri de pelin.

Mai dă-mi doar o clipă de viaţă,
Nu cred că-i atâta de mult,
Speranţă pierdută în ceaţă,
Tu lasă-mi puterea s-ascult.

Şi scoate-mi căluşul din gură
Şi dă-mi libertatea să plec,
Să ies din grămada de zgură
Prin vadul nădejdii să trec.

Şi lasă-mă fără căpăstru,
Nu plec mai departe de nori,
Să zbor în imensul albastru,
Să mângâi lumina din zori.

Mai toarnă-mi o cupă de soare,
S-o beau, să mă-mbăt de iluzii,
De visul prea trist de la care
Luat-am aceste confuzii.

Şi lasă-mă afară din grajduri,
Sunt toate atât de uzate,
Să scape speranţa din gânduri,
Ce mult te-am visat, libertate.

din volumul Moneda spre vise
ed. Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)

Crini

M-agăț de tine

M-agăţ de tine cu un fel de teamă
Până mai ieri, erai aşa departe,
Te tot strigam, dar n-ai băgat de seamă
Şi te visam după un colţ de carte.

M-agăţ de tine cu un fel de pace
Ce se aşterne simplu pe amiezi
Şi orice deznădejde parcă tace
Când tu tristețea-ncet, o decupezi.

M-agăţ de tine cu alt fel de nume
Şi timpul parcă s-a oprit cumva,
Nu mai alerg bezmetică prin lume,
Ascunsă stau plângând în mintea ta.

M-agăţ de tine cu un fel de sete
Şi aş rămâne-acolo până când
Vor dispărea nespusele secrete
Şi într-o zi vom fi acelaşi gând.

din volumul Moneda spre vise
ed. Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)

Nesomnuri

Vezi? Ochii tăi negri mă dor
Și sclipesc prin povești anonime
Ca aripa-argintie în zbor,
Ca un vers închis între rime.

Știi? Am pierdut lamentabil un test,
Undeva la baremul de stele,
Bâlbâiala-a rămas ca un rest
În ecou de regrete rebele.

Simți? Un parfum de castani peste ieri,
Ucigând așteptarea din rond,
Ai venit și te-ai dus nicăieri,
Suntem  două nesomnuri, în fond.

din volumul Grajduri albastre

Picnic

Poate

Poate că totul este doar un joc,
Că viața-a hotărât să-mi joace feste,
Că toată regăsirea la un loc,
Va-aluneca lividă, de pe creste.

Poate că totul este doar un fum,
Două țigări nesigur reaprinse,
Doi pași încremeniți pe același drum,
Coincidențe de regrete ninse.

Poate nici nu exiști cu-adevărat,
Ești rătăcirea mea din poezie
Și totuși te percep ca pe-un păcat
Care urma și trebuia să fie.

Din volumul Grajduri albaste

Ultimul zbor

Simt că te pierd, că te-am pierdut deja
Că repetarea e aproape lege,
Oricât aș încerca să schimb ceva,
E inutil și nu pot înțelege.

Știu că te duci, știam întotdeauna,
Știam chiar înainte de a veni,
Că vei lăsa în urma ta furtuna,
Că se va stinge verbul a trăi.

Nu te opresc, nici nu mai am puterea
Și visul meu e sugrumat de dor,
Las lacrima să spintece durerea,
E pentru mine ca un ultim zbor.

Din volumul Grajduri albastre

Apatici

Ne comportăm ca doi străini,
De-o vreme am devenit apatici,
Suntem ca două șei de spini
Din visul cailor sălbatici.

De-o vreme, vremea e puțină,
Secunda se scufundă lent
Și bâjbâim spre o lumină
Iar timpul pare un absent.

Suntem de fapt, doi oameni singuri
Pozăm atent în doi socratici,
Destinul s-a-necat în aburi
Pe coama cailor sălbatici.

Din volumul Grajduri albastre

Suflet pereche

Mai stai o clipă și închide-ți ochii
Și lasă-mă să ți-i sărut pe rând,
Îmi place când de mine te apropii
Și pot să rătăcesc la tine-n gând.

Că suntem două suflete pereche
Sau că suntem doi oameni diferiți,
Că murmurăm încet, după ureche
Un cântec trist, atâta de grăbiți.

Nu-ți fie teamă, știu că se mai poate
Să ascultăm în nopți muzică veche
Și într-o clipă să uităm de toate,
În ea te intuiesc, suflet pereche.

Tu crezi că e târziu, că e apus,
Dă-mi mâna stângă, să-ți ghicesc de soare,
Nu toate au murit, deși s-au dus,
Noi nu suntem perechea oarecare.

Din volumul Grajduri albastre

House

Cireșii

Amiază de foc

E o amiază de foc,  aproape pârjol,
Termometrele, parcă n-au grade destule,
Sentimentele au ars şi sufletu-i gol,
Să renască acum, nu există formule.

E o amiază de foc şi e mult prea târziu,
Eu să vin, tu să pleci din aceeaşi poveste,
Între noi se întinde un amarnic pustiu,
Nu se întrevăd nici speranţe modeste.

E o amiază de foc, confundată cu moartea
Şi mă-ntreb de respir, dacă încă trăiesc,
Limbi de foc și jăratic dănţuiesc peste cartea
Ce tăcută şi tristă îmi propun s-o citesc.

E o viaţă de foc rătăcită în mine
Şi te caut în zadar fiindcă nu te găsesc,
Au rămas zile arse şi clipe puţine,
Dar eu încă aştept să îmi spui „te iubesc”.

din volumul Moneda spre vise
ed. Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)

Masca

Caprifoi

Mă dori

Te zăresc uneori într-un nor,
E o lume atât de aproape,
Știu prea bine, și acolo e dor
Care plânge în gânduri de ape.

Te ghicesc uneori lângă mine
Când nechează sălbatic un cal,
Îți strâng mâna, să știi că mi-e bine
Să visăm împreună pe mal.

De la tine concret, nici o veste,
E aiurea să fug printre nori,
Ca și ieri, vei rămâne poveste,
Ca și ieri, trist și-ambiguu mă dori.

din volumul Grajduri albastre

Trandafirii albi

Copilăria

Era o școală cu puțini copii,
Într-un sătuc, la margine de țară,
Am învățat acolo, într-o zi
Cum e cu scrisul, pentru prima oară.

Tata cânta duios sârbește
Și toate se scăldau în bucurie,
Deși s-a dus, el încă mă iubește,
Cântecul lui e o stea pe o câmpie.

La casa noastră frumoasă, de la țară,
Veneau trei rândunici din soare,
Își făceau cuib în fiecare vară
Și puișorii învățau să zboare.

A fost copilăria fericită,
Fără prea multe jucării și bani,
Este și acum în versuri oglindită
Și nu s-a șters, după atâția ani.

din volumul Grajduri albastre