Într-un sătuc, la margine de țară,
Am învățat acolo, într-o zi
Cum e cu scrisul, pentru prima oară.
Tata cânta duios sârbește
Și toate se scăldau în bucurie,
Deși s-a dus, el încă mă iubește,
Cântecul lui e o stea pe o câmpie.
La casa noastră frumoasă, de la țară,
Veneau trei rândunici din soare,
Își făceau cuib în fiecare vară
Și puișorii învățau să zboare.
A fost copilăria fericită,
Fără prea multe jucării și bani,
Este și acum în versuri oglindită
Și nu s-a șters, după atâția ani.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu