A adormit într-o baladă,
Între secundele albastre,
Închisă parcă-n acoladă.
Se-ntinde tristă așteptarea
Peste visările din pietre
Și în galopul ei, uitarea
S-a poticnit între căpestre.
La începutul lunii mai
E o poemă ce previne,
C-un nechezat incert de cai,
Caleașca viselor cu tine.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu