Termometrele, parcă n-au grade destule,
Sentimentele au ars şi sufletu-i gol,
Să renască acum, nu există formule.
E o amiază de foc şi e mult prea târziu,
Eu să vin, tu să pleci din aceeaşi poveste,
Între noi se întinde un amarnic pustiu,
Nu se întrevăd nici speranţe modeste.
E o amiază de foc, confundată cu moartea
Şi mă-ntreb de respir, dacă încă trăiesc,
Limbi de foc și jăratic dănţuiesc peste cartea
Ce tăcută şi tristă îmi propun s-o citesc.
E o viaţă de foc rătăcită în mine
Şi te caut în zadar fiindcă nu te găsesc,
Au rămas zile arse şi clipe puţine,
Dar eu încă aştept să îmi spui „te iubesc”.
din volumul Moneda spre vise
ed. Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu