Dar ca de-un vis trecut te scuturi,
Cetatea ultimilor fluturi
Va fi coperta de final.
Întind o mână peste timp,
E doar un gând la întâmplare,
O primăvară oarecare,
Săgeți de flori prin anotimp.
Un vers repus peste lumină
Ne răscolește și repetă
O simfonie indiscretă,
Ce doar iubirii se închină.
Și încă te mai simt alături
Printre secunde aruncate,
Eternități nevinovate,
Cetatea ultimilor fluturi.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu