Din când în când

Din când în când voi scrie-un vers,
Nu mă-ntreba de unde vine,
E un trecut aproape șters,
Ce încă mai trăiește-n mine.

Din când în când mă uit la ceas,
Dar ore parcă sunt puține,
Un dor neclar a mai rămas,
Desigur, știu, nu se cuvine.

Din când în când mă mai privești,
Îți par aceeași, neschimbată,
Probabil încă mă iubești,
Sau poate n-a fost niciodată.

Ne îmbătăm cu înc-un vers,
Adus de vară peste rând,
Se face pace-n univers,
Ești lumea mea din când în când.

Angelica Ioanovici