Pe care le-aș trece zburând într-o zi,
Prin vara sedusă de verbu-a iubi,
Prin vara ce-ntinde o singură punte.
Până la tine e-un gând alarmant
Ce-mi seamănă azi cu o simplă idilă,
Un vers așezat necinstit pe o filă,
Un foc reaprins pâlpâind deformant.
Trăim undeva în vieți paralele
Iar mâinile noastre nu pot să se-atingă,
Le-ntindem prin flăcări ce stau să se stingă,
Prin flori agățate de versuri din stele.
Se nasc întrebări cu răspunsuri puține
Și vara se scurge prin noi foarte lent,
Poemele mele sunt doar un fragment
Din drumul neclar ce duce spre tine.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu