Era, țin minte, într-o zi de vară
Și parcă se grăbea timid să ceară
Un vers pe care îl știam doar eu.
Plouase mult prea mult în vara-aceea
Și gândurile se-necau în ape,
Un curcubeu a reușit să scape,
Pe-un pod de dor în toată odiseea.
Culori se oglindeau în versul meu
Și dănțuiau nebunele cuvinte,
Părea un vis de-aducere aminte,
Iubirea ta era un curcubeu.
Un câmp de flori se legăna mereu,
A încercat uitarea să mi-l fure
Prin calendare cu neliniști dure,
Odată mi-ai trimis un curcubeu.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu