Deodată

Deodată se termină toate
Dintr-o vorbă sau dintr-o prostie
Și brusc nimic nu se poate,
Și brusc nimic nu se știe.

Deodată revine înghețul
Deși este cald și e bine
Și poate acesta e prețul
Plătit pentru gândul la tine.

Deodată nimic nu-i firesc
Și timpul, uitarea-și ascute,
Degeaba îți spun te iubesc,
Nu pare acum să ajute.

Deodată te simt că ți-e teamă
De nu știu ce reguli tâmpite
Și parcă rescriem o dramă
Cu roluri prea mici, obosite.

Deodată se sfarmă și luna
Și cade din cer cu bucata,
La ranguri de cinste-i minciuna,
Da, poate că asta e plata.

Din volumul Moneda spre vise