Inutil

Ignoranți și bizari, și prea goi
Mai căutăm într-un mod infantil
Ce a rămas din iubirea în doi,
Prea târziu, indecent, inutil.

Suntem singuri, e trist și e greu,
Viitorul ne rânjește ostil,
Nu suntem, nu ești tu, nu sunt eu,
E un drum înfundat, inutil.

Din trecut recitim câte-un vers,
E stupid, dezlânat, fără stil,
Compromisul din el este șters,
Ne-am pierdut printre ani inutil.

Suntem veșnic în același coșmar,
Regăsim amintiri cu trotil,
Necinstit explicăm în zadar,
Am trăit incomplet, inutil.

Decimați, cu un ultim efort,
Cu iubiri și cu vieți paralele,
Părăsim chiar și ultimul fort
Construit aberant printre stele.

Melancolic retrăim câte-un vis,
Dar și el e cumva volatil,
Ne trezim în același abis
Nesfârșit, înnegrit, inutil.

Decolăm de pe piste murdare,
Încercăm, însă pare umil,
Nefiresc este tot ce răsare,
Între noi totul e inutil.

Din volumul Moneda spre vise