De azi voi pune lacăt pe tristeți,
Nu-l voi deschide, orișicât ai cere,
Vor sta închise pentru șapte vieți.
Tu nu căuta, că nu există cheie
Și ea e aruncată peste ape,
Trei lacrimi scapără ca o scânteie,
Degeaba însă, nu mai pot să scape.
De azi voi pune lacăt pe speranță
Și va rămâne numai în trecut,
Aceasta este ultima instanță,
Verdictul ei e-atâta de acut.
Și lacăt am să pun pe îndoială,
Totul va fi firește, foarte cert,
Voi inventa, pe loc, altă croială
Și compromisul nu are insert.
Zadarnic bați la aceste porți închise,
Degeaba le încerci măcar în treacăt,
Poemele rămân oricum nescrise
Fiindcă și ele au de-acuma lacăt.
Din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu