Două cărți

Cu poezii, aș vrea să fiu o carte,
La biblioteci să mergi să mă găsești,
Să ne iubim senin până la moarte
Și toate poeziile să le citești.

Aș vrea să fii  un necitit roman,
Pe un raft să te-ntâlnesc întâmplător,
Din mii de cărți dintr-un morman,
Tu să m-alinți zâmbind ispititor.

Două cărți să fim în biblioteci,
Îngălbenite și pline de praf,
Să ne iubim, iubim în veci
Și pe coperți să n-avem autograf.

Romane de amor aș vrea să fim
Și nici un om să nu ne ia acasă,
Noi doar în biblioteci să ne iubim,
Să ne-așezăm timid pe la vreo masă.

Aș vrea să fii o carte de povești
Cu feți-frumoși și cosânzene,
Să nu te-ntreb nici cine ești
Și veșnicii cuminți să ai pe gene.

Aș vrea să fii o carte de pictură,
Să treacă secole cumva firesc
Și să trăim în sala de lectură,
Noi, două cărți ce poate se iubesc.

Angelica Ioanovici
Din volumul Moneda spre vise