Te căutam cu mâini înfrigurate,
Nedeslușind nimic din-realitate,
Prin munți de amintiri ce s-au pierdut.
Călătoream departe de prezent
Într-o opacă și lividă sferă,
Recontrolând o clipă efemeră,
Fără-ntrebări și fără vreun accent.
Călătoream, dar nu aveam valiză,
Încet se deschideau doar niște trape,
Singurătatea se căznea să scape,
Penibilă și arogantă criză.
Deodată două aripi mi-au crescut
Zburam peste grădini de portocali
Și peste oameni triști și punctuali.
Călătoream prin nu știu ce ținut.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu