Uneori

În nopți senine uneori,
Aprind o candelă în mine
Și-n amintirile puține
Ca un pumnal încă mă dori.

A fost cândva un vis nebun
Înveșmântat în tinerețe,
Cu aripi albe de blândețe,
Sunt aimintiri ce nu apun.

În nopți senine uneori,
Aprind o candelă albastră
Și te aștept la o fereastră
Deschisă dincolo de nori.

Acum prin anotimpul bont,
Ce seamănă cu un eșec,
Am hotărât încet să plec
Spre destrămatul orizont.

Se mai întâmplă să cobori,
Să mă oprești din prăbușire
Cu o poemă de iubire,
În nopți senine, uneori.

Angelica Ioanovici