Tu

Tu, picătura mea de soare
Dintr-o poveste-ndepărtată,
Te regăsesc imaculată
În așteptarea care doare.

Tu, picătura mea târzie
Și îngropată în tăcere,
Prin gândul ca o adiere
Încă mai treci prin poezie.

Sunt amintiri ce se repetă
În intervalele de dor,
Cu un parfum nemuritor,
Baladă tristă și discretă.

Încă te chem, dar nu mai sper
S-a-nchis încet câte o fereastră,
E în amurg povestea noastră,
Tu, picătura mea de cer.

Ani au rămas puțini în caier
Și vară a rămas puțină
Într-o nesigură lumină,
Tu, picătura mea de aer.

Angelica Ioanovici