Nu existăm, nici eu, nici tu,
Iar povestirea e-n balanța
Ce are-n talere doar nu.
Cu toate acestea, dimineața
Te-aștept în versul unui gând
Și-mi răsfoiesc aiurea viața
Găsindu-te, din când în când.
Fulgii se agață de speranțe,
Veșminte gerurile țes,
Rămâne totuși neînțeles
Un dor ce șterge reci distanțe.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu