În gândul tău, ca un uitat bageac,
În fiecare zi să știi ce fac
Și să îmi scrii adeseori poeme.
Mai lasă-mă să stau pentru un timp,
Să treacă ziua de singurătate
Și din secunde-albastre, numărate
Să se zidească înc-un anotimp.
Mai lasă-mă o vreme să plutesc
Spre o lumină-n vechile lucarne
Și soarele cu dor, să se răstoarne
În clipa ce înseamnă „te iubesc”.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu