Știam de la-nceput c-așa va fi,
Am încercat, dar n-am putut opri
Finalul care sigur a mai fost.
Ultima poveste era în pragul serii,
Se pregătea de-un oarecare bal,
C-un vers stupid aproape lilial,
Un fel de imn în spatele vegherii.
Era descris ca un atac latent,
Ce se chircea în gândul unei ore,
Înconjurat de alge carnivore,
Hrănite alarmant doar cu prezent.
Iar epilogu-ar trebui oprit,
Oricum n-am reușit să-l înțeleg,
A fost iluzia unui întreg,
În ultima poveste, te-am iubit.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu