Ultima oară

Probabil e ultima oară

Când brațele tale mă strâng

Și-un soi de iubire primară

Mai zboară, dar aripa-i frâng.

Probabil e ultima dată

Când ochii tăi calzi mă privesc

Și clipa complet nefardată

Ghicește ce mult te iubesc.

Va trece o noapte ploioasă

Și știu că va fi să mă doară

Iubire atât de duioasă,

Probabil e ultima oară.

Din volumul „Așa cum ești”

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Până la Cluj

Până la Cluj pot să beau o cafea,

Să îmi pun o dorință ascunsă

Într-o lacrimă încă neplânsă,

Braț la braț să pornim undeva.

Până la Cluj pot să scriu un pastel

Despre iarna ce tocmai se-arată

Și se uită spre mine-ncurcată,

Bănuind că mi-e gândul la „el”.

Și prin frigul cumva nefiresc,

Ce și-a luat un vremelnic permis

Invocând o neregulă-n scris,

Doar la Cluj pot să-ți spun „te iubesc”.

Angelica Ioanovici

Dumneata

Tu, liniștea mea

Pierdută cândva

La margini de vis,

Zidită în scris,

În rime zurlii

Pe care le știi,

Frânturi alergând

Cu lacrimi de gând.

Să-ți spun „dumneata”

Ar fi un ceva

Plecat de pe loc

Și fără noroc.

Uitări argintii

Sunt zorii pustii,

Ajunși undeva,

Tu pari „dumneata”.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Te aștept cu dor

Într-o zi senină poate se vor șterge

De la sine, simplu, sensuri interzise

Și un dor nebun spre apus va merge

Regăsind acorduri prin poeme scrise.

De la o fereastră cineva întreabă

-          Ce înseamnă totuși ”te aștept cu dor”?

Apoi se retrage cu un fel de grabă,

Necontând răspunsul din exterior.

Într-o altă zi, într-un alt palat,

O nădejde-albastră cântă la clavir

Dorul se așează trist și nechemat

Și răstoarnă vraja vechiului potir.

Într-o zi senină, undeva departe

Cineva va scrie pur întâmplător,

Pe o întristare pusă într-o carte,

„Te aștept de-o viață, te aștept cu dor”.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Că uneori

Că uneori încă-ți mai scriu

Nu e decât un obicei,

Un gest făcut fără temei

Pe un târâm deja pustiu.

Că uneori încă deschid

O poartă foarte ruginită,

Cu o poemă rătăcită,

Îți va părea cumva stupid.

Că uneori încă visez

Nu e decât o întâmplare,

Am fost o clipă trecătoare,

Un pas în valsul vienez.

Îmi pari distant ca un străin

Și rece ca un sloi de gheață,

Dar undeva într-o prefață

Încă există cer senin.

Mi se întâmplă să plusez

Cu versuri neconvingătoare,

Ce stau ascunse în sertare

Și uneori încă valsez.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,

Ce seamănă cu o ninsoare,

Tu ești un cântec oarecare

Și uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat

Încerc petale să înșir

Ca într-un prelungit delir

La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,

Printr-o fereastră indigo

Ne ducem care încotro

Pentru c-așa este prudent.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Toamnă de ploaie

Bună dimineața, toamnă de ploaie,

Parc-am stabilit  să întârzii,

Să lași de-o parte lacrimi și noroaie,

Să te-mbraci în soare, zi de zi.

Bună dimineața, toamnă abătută,

Parc-am stabilit să râzi mereu,

Dar prin tunica lumii desfăcută

Se zăresc doar frunze ce pășesc cu greu.

Este utopia arborilor goi,

Rătăciți prin gândul plin de injustețe,

Este o uitare netă între noi,

Bună dimineața, toamnă de tristețe.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Perspectivă

La tine vine primăvara,

La mine toamna se încruntă,

Hai să furăm din ere vara

Deși e oarecum înfrântă.

La tine este iarăși soare,

La mine a-nceput să plouă,

Mă uit spre depărtarea care

Și-a pus un zâmbet frânt în două.

La tine este prea devreme,

La mine pare-a fi urgent,

Ne-mpiedicăm de-aceleași teme

Și viața e în faliment.

Pare c-a fost cândva demult

Iubirea noastră decisivă,

Iar timpul hârâie ocult,

La mine nicio perspectivă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie

Scrâșnind din cuvinte, poemul inept

Pe care-l numea fraudulos poezie

Și este desigur un mare-nțelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume

Dar viața o punem adesea la cub,

Plutim aiuristic spre toamnă prin lume

Și-avem câte o  piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face

Poemul cu vorbe-ncruntate urât,

În care războiul aduce a pace,

Prefer poezia, lumina și-atât.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Mai scrie-mi

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,

Să știu că ești pe undeva prin lume,

Să știu că zorii-au răsărit anume,

Să-ți lumineze fiecare gând.

Mai dă-mi de veste că ți-e dor, deși

Aceste multe luni, care trecură

S-au îmbrăcat într-o tăcere pură

Și au uitat de mult a mai zâmbi.

M-am întâlnit cu toamna, așteptând

Ca orele să zboare dintr-odată

Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,

Mai scrie-mi un cuvânt  din când în când.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Sondaje

Sondajele spun că iubirea durează

Trei ani, două zile, plus-minus ceva

Și fluturii se reprogramează

Să zboare departe, oricât te-ar durea.

Sondajele spun că iubirea apune

Și moare atunci când un el și o ea

Ignoră esența poveștii nebune

Și cer, și răspund, și parc-ar tăcea.

Plecări se aștern peste-o pajiște blândă

Ștergând fără sens două-trei derapaje,

Un vis zăpăcit mai încearcă să vândă

Criterii greșite din triste sondaje.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Să râdeți prieteni

Să râdeți prieteni și să fiți voioși

Cât încă e senin și este soare,

Să vă găsesc întruna bucuroși

Deși iubirea este trecătoare.

Să râdeți prieteni și să fiți cuminți,

Ne vom vedea și-n era următoare,

Gâlcevilor ce și-au ieșit din minți

Le vom sădi în suflet câte o floare.

Am scris și bune și am scris și rele,

S-au strecurat și unele clișee,

V-am pus pe unii-n versurile mele,

Să mă iertați că sunt doar o femeie.

Încă nu plec, încă rămân puțin,

Nu mă priviți așa nelămuriți,

Puneți-mi încă un pahar de vin,

Să râdeți prieteni și să fiți iubiți.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Regele minciunilor

Se făcea c-a fost odată,

Navigând dibaci pe net,

Printre cești cu apă plată

Un domn bine, cu magnet.

Și, deși a împlinit

Niște ani din vârsta-a treia

Înșela neobosit

Și minciuna, și femeia.

Minciuna i-a zis femeii

-          Și pe tine te „traduce” ?

-          Mi-a jurat cândva pe zeii

Primăverilor uituce,

Că iubirea lui eternă

Mi-o fi pavăză și scut,

Era doar o balivernă,

Pentru alta m-a vândut.

L-am încoronat drept rege,

L-am crezut un făt-frumos,

Dar în strofele-mi betege

Stă comod un mincinos.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Îndoiala

Probabil nici n-a fost iubire

Și nici iertare nu a fost,

O vorbă cât o amăgire,

S-a repetat fără vreun rost.

Pesemne nu a fost duioasă

Și practic nici n-a corespuns,

Iar noaptea – aceea sperioasă

Înc-a rămas fără răspuns.

Probabil n-am avut curaj

Să stăvilim un biet reflux,

Iar dorul – simplu ancoraj

A devenit slogan de lux.

Speranța n-a fost îndeajuns,

Iar motivarea prea subțire,

În lacrimi mute s-a ascuns,

Probabil, nu a fost iubire.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Vara anonimă

Trece o vară anonimă,

N-a fost să fie să revii,

Pe nesfârșitele câmpii,

Singurătatea se imprimă.

E un senin dogoritor

Și ierburile s-au topit,

Îmi amintesc că te-am iubit,

Iar soarele e numai dor.

Interminabila căldură

Știind  probabil, că-mi lipsești,

A pus amprente nebunești

Pe gradele fără măsură.

E sufocantă orice rimă

Și-o lacrimă uscată lasă,

Prin amintirile din casă

Trece o vară anonimă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Tristețea

Tristețea a venit tiptil,

S-a așezat ca o rugină,

Umbrind și pata de lumină

Din adevărul inutil.

Tristețea m-a privit duios,

Fără să-mi ceară explicații,

De la ghișeul „informații”

Zâmbea un soare caraghios.

Tristețea-a mai rămas o zi

În visu-acela imprudent,

Un clandestin antrenament

Între-a uita și a iubi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Tot mai

Tot mai tăcuți, tot mai străini,

Dăm iarăși vina pe distanță

Și o majoră importanță

Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuți, tot mai uitați

Plusăm c-un zâmbet de rigoare

Și-apoi ne ducem fiecare

Spre seara cu nevindecați.

Tot mai străini, tot mai plecați

În lumi de-o vreme paralele

Deși privim aceleași stele

Nu mai părem adevărați.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Echilibrele acestea

Echilibrele-acestea precare

Și nu-ndeajuns căutate

Răspund la orice întrebare,

Când sunt de iubire-ntrebate.

Echilibrele-acestea posace,

Ce încă în viață ne țin,

Sunt poate secunde de pace

Uitate-n paharul de vin.

Echilibrele-acestea pierdute,

Le-am vrea oarecum înapoi,

Dar clipele fade și mute

Întind un pustiu între noi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

A singurătate

Plouă a singurătate,

Plouă a uitare de fapt

Și viața se joacă-ntr-un act,

Deși sunt cortine lăsate.

Plouă a lumi zbuciumate,

Ajunse cumva pe pământ,

Iar stropii de ploaie chiar sunt

Povestea din lacrimi ciudate.

Și nori cu priviri vinovate

Par scuturi de aburi pe cer,

Iubirea clipește-a mister,

Dar plouă a singurătate.

Angelica Ioanovici

Foto internet