Inevitabil

Nu e exclus uitarea să survină,
E omenesc şi e firesc aşa,
La început se vor scălda-n lumină
Şi dup-o vreme încet vor dispărea.

Aceste mici dureri foarte acute
Vor aduna uitarea de pe cer
Şi un poem străin o să ajute
La linişte, aşa eu cred şi sper.

După un timp nu voi mai şti de tine,
Inevitabil va veni uitarea
Şi valuri reci albastre şi senine
Îmi vor zădărnici pe veci căutarea.

Acolo-n cer nu va fi loc de toate,
Degeaba pe pământ atâtea am strâns,
Se va topi şi dispărea-va poate
Şi acest vis prea zguduit de plâns.


Inevitabil se va aşterne ceaţa
Şi iernile vor ninge cu uitări,
Va plânge însutit şi dimineaţa
În care vom plăti aceste dări.

Inevitabil totul se va şterge
Peste un timp, nu foarte definit,
Spre veşnicii speranţele vor merge,
Dar voi uita c-atâta te-am iubit.

din volumul Moneda spre vise
ed. Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)