Bemolii se pun liniştiţi peste rând,
Clapele aşteaptă tăcute şi sumbre,
Tristeţea se ascute parcă în gând.
Fotoliile sunt toate din ceară
Şi oameni de fum plutesc peste ele,
E doar un concert, aşa vrea să pară,
Trei note se sfarmă cumplite şi grele.
Orchestra se-aşează aproape umilă,
Pianul tresare, parcă e viu,
E o pregătire cumva inutilă
Iar eu am uitat să privesc şi să fiu.
În sală deodată se stinge lumina,
Un diez parcă-mi zgândăre rana,
Am uitat să vă spun, eu sunt doar cortina
Şi Bach îşi rescrie Siciliana.
din volumul Moneda spre vise
ed.Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu