E o vremelnică poveste
Şi sunt speranţe care mor
Şi deznădejde cred că este.
Între cuvinte ce apun
Şi se zdrobesc în mintea noastră,
Sunt lucruri care nu se spun
Şi este o pajişte albastră.
Între cuvintele de zi
E o mică margine de noapte,
Acolo poate vom găsi
Speranţa preschimbată-n şoapte.
Între cuvintele călări
Pe caii spumegând de timp,
Se sting prea triste, lumânări
Şi e tăcere când mă plimb.
Între cuvintele de viaţă,
Se-ascunde câte-un fir de moarte,
Nu e un fir din orice aţă,
E gândul care ne desparte.
din volumul Moneda spre vise
ed.Sfântul Ierarh Nicolae (aprilie 2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu