Din deziluzii poţi să le pui un stras,
Vei pomeni cândva de-o poezie moartă
Din care numai pulbere şi praf a mai rămas.
Iubirile prea mari sunt demodate,
De aceea poate că îmi este rău,
Văd multe catastrofe neadevărate
Şi numai nori de ceaţă-n jurul tău.
C-o graniţă de strasuri, azi se separă toate,
Tu pleci spre sud, eu numai către nord,
Atâta-nstrăinare, nu cred că se poate,
Iar nava noastră nici nu mai are bord.
Observi şi tu că moda se cam schimbă,
Ai un ceva nelămurit în glas,
Pe scena vieţii, doar isterii se plimbă,
Iubirea-i agăţată numai într-un stras.
din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu