Prin labirintul

Din labirintul viselor cu tine
Se şterge astăzi fiecare gând,
Uitările se cuibăresc, în fine
Şi te alungă de pe primul rând.

O undă de tăcere mă aşteaptă,
Cred c-a venit de undeva din lună
Şi-ntind spre tine iarăşi mâna dreaptă
Şi te dezmierd cumva ca o nebună.

Se-aşterne peste noi singurătatea,
Cuvintele sunt iarăşi de prisos,
Mimează un zâmbet însăşi nedreptatea
Pentru că toate sunt acum pe dos.

Prin labirintul viselor netoate
Mă-mbrac şocant în mantii sidefii
Şi îmi imaginez că versurile, poate
Vor fi iubire într-o bună zi.

Din volumul Moneda spre vise