În care nu puteam răspunde
La întrebările absurde
Și vraja a-nceput să piară.
A trebuit să trec încet
Peste o listă, la-ntâmplare
Cu două semne de-ntrebare
Puse-n tabloul incomplet.
Era un iz de destrămare,
Un vis ascuns într-o tanagră
Descoperită-n seara neagră
Ce clipocea ca o uitare.
Și m-am trezit la un declic,
Un foșnet plâns trecea pe stradă,
Părea o pasăre de pradă,
Era speranța spre nimic.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu