Și coboară încet niște trepte,
Un vis de iubire s-aștepte
Sau doar un final dintr-o dramă.
Se bisează-o poveste bizară,
Undeva e-o cortină lăsată
Ce nicicând nu va fi ridicată,
E o zi necinstit de amară.
Vine toamna, o simt cum s-așează
Peste ore pictate în gri
Încercând inutil a zâmbi
Într-un colț destrămat de amiază.
Vine toamna-ngânând o cântare,
Fără sens, după câte-mi dau seama
Și rugină se pune în gama
Ce rescrie aceeași plecare.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu