Pot să se tragă linii foarte groase,
Cortinele de fum pot să se lase
C-un foșnet ce de-o vreme îl ascult.
Că am jucat și roluri principale
Deși eram cumva, necunoscută
Iar unii mă credeau aproape mută,
Au fost păreri întrucâtva reale.
Acum când știu că timpu-a suprimat
Vocabularul cu cuvinte-alese
Și l-a încolăcit în niște trese,
Îmi pare înțelept că am plecat.
Spectacolul, în fine, s-a jucat,
Luminile, pe rând, s-au stins în sală,
Cred că am fost acolo din greșeală
Iar tu, de fapt, n-ai fost adevărat.
Dezbrac încet speranța ca pe-o haină
Iar sensurile toate au murit
Schițând un gest cumva nedefinit
Din garderoba unui colț de taină.
Afară e o noapte oarecare,
Indiferența ei aproape-o știu,
E copiată dintr-un vis târziu
Și uneori îi spunem scurt,uitare.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu