Iubiri adiacente

Într-o lume cu iubiri nedeclarate
Ce aşteaptă fumegând într-o rezervă,
E o chemare sigilată care bate,
Doar o ştii, dar nici nu se observă.

Revărsăm umilitor aceleaşi lacrimi
Şi-ascundem înţelesul din cuvinte,
Înghiţim stupid aceleaşi patimi,
În final nu le mai ţinem minte.

Le-am închis cândva, în siguranţă,
Erau prea triste și probabil lente,
Într-un târziu le punem în balanţă,
Rămân definitiv adiacente.

N-au cum să joace rolul principal,
O linişte cumplită se frânge şi se zbate
Şi din uitare le-am fabricat un voal
Cu care le ascundem în trecut pe toate.

Nu căuta că nu există nişe,
Vor dispărea aproape fatalmente,
Nu le găseşti înscrise pe afişe,
Sunt doar sclipiri cumva adiacente.

În vaduri triste, visele se sfarmă,
Sunt numai ploi de lacrimi azi prezente
Şi e târziu, şi iarăşi este toamnă
Desprinsă din iubiri adiacente.

din volumul Moneda spre vise
Ed.Sfântul Ierarh Nicolae aprilie 2014