Că iarăși am să scriu de dumneavoastră
Și voi amesteca succint același zaț
În care s-a ascuns povestea noastră.
Dar domnule, ți-am scris cândva o carte,
Sunt numai încercări de poezii,
În ele vei găsi o mică parte
Din tot ce-aș fi dorit poate să fii.
Dar domnule, știu că n-am nicio șansă,
Desigur, sunt blocate niște căi
Iar toamna-n sine pare a fi în transă
Și sunt doar o străină-n ochii tăi.
Căci domnule se schimbă anotimpuri
Cu o viteză practic uimitoare,
Plecările sunt de mai multe tipuri,
A ta aduce mult a dezertare.
Să nu-ți mai scriu ar fi acuma cazul,
E chiar util și foarte necesar,
Să prelungesc la infinit răgazul
De liniște, de nepăsare, dar...
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu