Înapoi

Este trist și am pleca înapoi,
Am lua numai gânduri curate
Și am șterge complet dintre noi
Deznădejdea ce strigă și bate.

E un munte de stres între noi,
Desfrunzit și cu mințile goale
Ce-a visat un moment, dar apoi
Și-a pus lanț de tăceri și zăbale.

Suntem triști și am pleca undeva
Cu rucsacul nădejdii în spate,
Să ne spună „drum bun” cineva,
Am lua și doi cai, de se poate.

Aberații s-au spus și se spun
Și ne sună adesea la ușă
Deghizate cumva în om bun
Deși sunt doar din fum și cenușă.

Este trist și am pleca înapoi,
Am lua și doi cai, de se poate,
Undeva, unde veșnicul „noi”
Va repune lumina în toate.

Angelica Ioanovici
Din volumul Grajduri albastre