Un ceva ce e practic decis,
Un nonsens zbuciumat dintr-un vis,
Reluat obsedant și palpabil.
Am decis să ne punem zăbrele
Din culori și lozinci diferite,
Să trăim într-un fel pe sărite
Amintiri cu rugină de stele.
Toamna însăși se crede un bis,
Își creează din frunze trofee,
Un refugiu uitat în apnee
Și să fim două măști, a decis.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu