Să iei un tren cu scări de întrebare
Ce-atent se pregătește de plecare,
Nemaicontând pentru a câta oară.
Peroanele s-au îmbrăcat în seară
Și-n vise adunate peste timp,
Din nu se știe care anotimp
Pierdut neclar în fumul de țigară.
Să iei un tren cu scări de primăvară
Și să străbați încet nemărginirea,
Cadența roților va fi iubirea,
După un timp va apărea o gară.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu