Mi-e frică să nu te trezesc,
Îmi pare cumva nefiresc
Și trece-o părere de rău.
Încerc să deschid o fereastră,
O văd, e cu patru canate,
De afară iluzia bate
C-un vârf de săgeată albastră.
Pășesc prea încet prin inima ta,
Mi-e teamă să nu se oprească
Și toată iubirea lumească
Sclipește duios într-o stea.
Mă pierd pe un țărm cunoscut,
O clipă din noaptea întreagă,
Din hățuri de dor se dezleagă,
Pășesc pe un țărm renăscut.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu