Și duioșii probabil ar mai fi,
Iar lacrima e-o poartă de ieșire
Spre soarele din fiecare zi.
Poate-ar mai fi cărări necunoscute
Și așteptări nepuse-n poezii,
Nădejdi care păreau de mult pierdute,
Mai strălucesc în verbul a iubi.
Mai sunt probabil vise nevisate,
În echilibre de iubire netă,
Ar trebui cumva revendicate,
De toamnele ce-aleargă pe planetă.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu