Oprit dezarmant între stații.
Sărind inutil peste spații
Prin versuri de-un roșu corai.
Te aștept, e în vis un peron
Cu scări care urcă spre rai,
E poate un simplu tramvai
Și are un singur vagon.
Speranța e-un fel de bonzai,
Se-ncalcă vădit rațiuni
Și plâng neștiute minuni
Iar tu parcă treci, parcă stai.
Vatmanul îți spune că n-ai,
Permisul e totuși valabil,
Iubirea se-nchină palpabil
Și pleacă un ultim tramvai.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu