Fără rost

Și cum toate în lume-au un rost,
Completăm formularul banal
Unde „noi” e un simplu plural,
Concludent nu mai este ce-a fost.

Alt ghișeu, înc-o dată la rând,
Niște cifre șocant se complică,
Echilibre fragile se strică
Și se sparg pe covoare de gând.

E posibil să fie un drum,
Așteptăm enervați la o coadă,
Se deschide spre mâine o stradă,
Sunt clădiri desenate în scrum.

Analiza se termină prost,
Trei greșeli strecurate pe foi,
Sunt cuvinte ce fug înapoi,
Fără timp, fără grai, fără rost.

Angelica Ioanovici