Aceasta este tot ce mai contează,
Deși tăcerea ta consolidează
Distanțe ce-n altare ne-au clădit.
Că am trăit în roluri clandestine
O singură poveste pe o scenă,
Iar nopțile făceau din vise-o trenă
Și îmi legam nădejdile de tine.
Iubirea e-ntr-un vers ce se învață,
Ne-așteaptă undeva ca adăpost,
Deși este târziu, îți spun c-a fost
Un basm senin, însă în altă viață.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu