Numai dor

Mi-e dor de gândul tău de pace
Prin care mă-ndemnai să zbor
Și-mi mângâiai tâmpla ușor,
Acum și Universul tace.

Citesc poema ta senină,
E-atât de simplu și de clar
Și parcă este un altar
În care visele se-nchină.

Trec dimineți sofisticate
În rochii de mătase gri,
Aici n-au pentru ce opri
Ar fi desigur alungate.

Iar timpul trece inodor,
În casa mea sunt flori de ceață
Ce de secunde se agață,
Într-un cuvânt e numai dor.

Angelica Ioanovici