Prin tot ce înseamnă-nserare,
Prin timpul ce trece și doare,
Vorbim, însă parc-am pluti.
Că uneori cu tine mi-e iad
Peste flăcări desprinse din soare
Și sunt boli parcă molipsitoare
Ce la margini de gânduri mai cad.
Că uneori cu tine mi-e mal
Și-ancorează corăbii tăcute,
Ce păreau de o vreme pierdute
Într-un vis pe mări de cristal.
Parc-aș vrea, spre final, să mai stai
Prin poveștile mele de dor,
Unde lebede cântă și mor,
Uneori cu tine mi-e rai.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu