Eram într-un fel numai noi pe pământ,
Iubirea refăcea un legământ
De foc ce n-apucase să se stingă.
Îmi amintesc, scriai neclar ceva,
Cuvintele-ncepeau să se răzune
Și versul tău nu-nțelegeam ce spune
Oricum, erau chemare pentru ea.
Îmi amintesc, nu-mi mai spuneai „iubito”,
Redeveneam un nume oarecare
Și mă priveai cumva ca pe-o-ntâmplare,
Prea albă, prea de gheață, ai gonit-o.
Iubirea se zbătea ca într-o chingă.
Cu iz de fum și multă despărțire,
Pășeam prin ieri, o simplă amăgire,
Îmi amintesc, se pregătea să ningă.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu