Sunt astăzi doar aburi și fum
Și tot ce se poate acum,
Se numără-n ore albastre.
Se-ntind undeva nopți polare,
Urcăm către ele pe scări,
Poeme sau simple cântări
Rescrise cumva la-ntâmplare.
Iar mâinile noastre se leagă,
Căci suntem doar doi muritori,
Cu gene lipite de nori,
Spre clipa ce pare întreagă.
Și toate greșelile strânse
Se fac limpeziri dintr-o dată,
O apă ce curge curată,
Iubiri ce zadarnic sunt plânse.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu