Ca șuierul aspru de bici,
M-alungă cumva de aici
Și cred că așa nu se poate.
Ilogice vorbe de piatră
Lovindu-mă iar fără veste,
Doar praf a rămas din poveste
Și lacăte triste la poartă.
Ilogice vorbe străine
Se-nvârt peste noi ca un ciob,
Iar timpul deja claustrofob
Mă trece prin furci caudine.
Și gânduri se clatină mate,
Căutam într-un fel jumătăți
Ce azi se numesc lașități,
Ilogice vorbe-aruncate.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu