Va fi undeva o câmpie,
Cu ierburi adormite și verzi,
Doar ele-ar putea să mă știe.
Mergând vei găsi un sătean,
Dar el nu-și aduce aminte,
Au fost mai demult, într-un an,
O fată și niște cuvinte.
Va trece pe drum un copil,
Cu haine cam rupte de joacă,
O știi ? întreba-vei umil .
Din vale răsună o toacă.
Și de vei voi să m-auzi,
Copilul acesta te-ndrume,
O cale umbrită de duzi,
Există acolo anume.
Probabil va fi prea târziu,
Povestea aceasta să fie,
Pe câmpuri e-aproape pustiu,
Iar tu ești de-acum poezie.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu