Zăpezile din basm, decorative,
Iubiri ce se aștern definitive,
Nemărginiri cu dor să ne colinde.
Să nu mai fie alta se cam poate,
Prin zorii dimineții ideali
Suntem doi anonimi originali,
Ajunși la țărmuri de singurătate.
Probabil va rămâne un alint,
Spre depărtări deschise și fragile,
O regăsire-n cântecul din zile,
Eterna dimineață de argint.
Acum e imposibil să discearnă
Înzăpeziții, asprii zei de frig,
Doar tu auzi că încă te mai strig
Și te pretind de la această iarnă.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu