Nu se va stinge niciodată
Chiar de-i uitări înconjurată,
Va licări-ntre amintiri.
E undeva o alchimie,
O vrajă poate necesară,
Un vis cu mantie ușoară,
Tăcut și plâns în poezie.
Iar pașii noștri sunt plutiri,
Peste secunde-adevărate,
În ele mai există poate,
Scânteia primelor iubiri.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu