Era esențial cumva să vii
Din echilibrul unei poezii
Ce cu parfum de dor se înfășoară.
Un început de eră necesară,
Redefinind trecutele istorii
Prin mantia nepusă a ninsorii
Ești ca un gând ce-n mine se strecoară.
Din lacrima sortită să dispară,
Iubirea se desprinde ca în transă
Cu versul nins ce se numește șansă,
Te-aștept și-acum pe undeva prin seară.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu